DUNE – mântuitorul Dunei

coperta cartii

coperta cartii

Romanul debutează cu o lacună: 12 ani au trecut de când Paul Muad’Dib a luat locul lui Shaddham IV şi prin nu se ştie ce împrejurare, din eroul salvator al Arrakis-ului a devenit un ucigaş cu sânge rece aflat la capătul unui război sugestiv intitulat „Jihadul Fremen” Poate că totuşi domnia lui Corrino fost mai liniştită! Alături de sora sa, Alia, Paul a întors armele împotriva Bene Gesseritului din rândul cărora făcea parte propria sa mamă, Jessica, sfârşind prin a o ucide pe Gaius Helen Mohaim. De la Irulan nu doreşte nici un moştenitor, rămânându-i fidel lui Chani, ce va naşte doi gemeni – un băiat (Leto I), şi o fată (Ghanima). Frustrată de condiţia de regină surogat, Irulan va coopera cu Bene Tleilaxu, punând la cale eliminarea lui Paul. Preţul ridicat al melanjului şi dorinţa lui Paul de a îndeplini idealul climateric al lui Kynes stârneşte ura Navigatorilor Ghildei – direct dependenţi de mirodenie. Un atentat cu petre radioactive în va orbi pe Muad’Dib, ce va pleca în deşert, conform datinii ce spune că orbii trebuie să piară în pustiu. Usul refuză să i se redea vedere, deşi datorită aceloraşi tehnici ixiene ce l-au readus la viaţă pe Duncan Idaho, acest lucru ar fi fost posibil. Respectă datina nu din onoare, aşa cum suntem tentaţi să credem, ci din silă… sila de a mai fi zeu, de a mai încerca să creeze un echilibru ideal şi imposibil între blestemu şi binecuvântarea Arrakis-ului. Odată Chani ucisă, îşi lasă copiii în grija Aliei şi a ghola-ului Idaho, strania maşinărie organică ce va bântui timp de milenii Universul.

 

Anunțuri