DUNE – cruciada maşinilor

Fresca războiului dintre oameni şi maşinării continuă să fie descrisă cu un sadism necruţător: oamenii mor pe capeteş şi nu există suficient timp pentru a fi plânşi. Zon Noret este ucis de propriul mek de antrenament, iar fiul său, Jool, îi va călca pe urme în faptele de eroism.
O poveste de dragoste se înfiripă între Vorian Atreides şi Leronica, dar spiritul combativ al lui Vor îl determină să se despartă de iubita sa,
într-un context demn de romanele clasice: Leronica se va căsători cu un pescar cu suflet mare, care va creşte cu bunăvoinţă copii cu sângele de Atreides, şi care, murind într-un accident stupid, va dispărea frumos din cadru.
Fanaticul Iblis Ginjo, speriat de posibilitatea unui tratat de pace între maşini şi oameni, o va impinge pe Serena Butler la un martiriu: trimisă ca solie pe Corrin, planeta condusă de Omnius, va fi ucisă în chionuri groaznice de Erasmus. Această Ioana D’Arc a duneversului va deveni astfel simbolul suprem al jihadului butlerian. Dar mişeliile lui Ginjo nu se vor opri aici: Tercero Hondu Cregh este personajul care îi va dezvălui lui Xavier Harkonnen că Marele Patriarh Ginjo, împreună cu tleilaxu au dezvoltat un întreg sistem prin care stabuilesc cine este apt de război, şi cine, rănit sau ucis, nu mai poate fi decât un biet donator de organe. Lupta cu fierul de carne e răsplătită. Din erou, Xavier va sfârşi devenind un duşman al jihadului, prin ura ce o nutreşte faţă de Marele Patriarh.
Tot într-un mit se va trasforma şi Selim Wormrider (cum se traduce oare? Selim… călăreţul de viermi?), lăsându-se mâncat de una dintre aceste magnifice fiare ale nisipului
Tragic în Jihadul butlerian este faptul că în esenţă oamenii luptă cu oameni. Omnius este o maşinărie creată de oameni, iar cymek-ii sunt oameni-robot nemuritori… căci în căutarea nemuririi s-a ajuns la acest război în urma căruia se înalţă atâtea morţi. La finalul acestei cărţi însă, vedem că cymek-ii (cei rămaşi în viaţă) se vor refugia pe planeta Bela Tegeuse, declarându-şi independenţa faţă de Omnius.
În paralel cu toate astea, Erasmus adoptă un copil, pe Gilbertus Albans, pe care îl iniţiază în tainele gândirii raţionale, lipsite de subiectivitatea sentimentelor

Anunțuri