DUNE – a whispear of Caladan seas

Se pare că unui critic din America (al cărui nume spre ruşinea mea nu l-am aflat) i-a plăcut la nebunie povestirea „A whispear of Caladan seas”, dar i-a atras atenţia lui Brian Herbert vă tatăl său nu a folosit niciodată  elemente de misticism în opera sa. Acesta, a răspuns în introducerea sa… citez… „I still haven’t stopped scratching my head over that one”, vezi-Doamne criticul nu are dreptate, dacă te gândeşti la noţiunile de Kwisatz Haderach, Shai-Hulud, şi altele. Concluiza mea, după ce am citit povestirea, este că dacă Brian Herbert se va mai scărpina mult în cap, va da de creier. Acţiunea se petrece după atacul Harkonnenilor asupra Casei Atreides de pe planeta Arrakis, şi se rezumă în ultima frază: „Somehow, sealed inside a lightless cave in the driest desert, all of the Atreides soldiers had drowned”…. „A whispear of Caladan seas” este o poveste cu aspecte mistice evidente: soldaţii mor în deşert cu plămânii plini de apă provenind din visele dinaintea morţii, ce amintesc de semiacvatica planetă Caladan. E clar că nu e tocmai SF pur povestirea asta, ci pare mai degrabă o fabulaţie suprarealistă, interesant scrisă; frumoasă ca lectură, dar complet necaracteristică sagăi Dune.

Anunțuri