“Paradisul” este opera cea mai stângace a “Divinei Comedii”, şi asta pentru că noţiunea de Dumnezeu capăta proporţiile unei fiinţe lipsite de subiectivitate, deci, plictisitoare: “şi orice chip nepotrivit, vezi bine / era cu-al sau judeţ, de muritorul /nu se-ntrupa spre-a patimi ruşine.”… de unde până unde ideea asta că pentru Dumnezeu era o ruşine [...]
Filed under: italieni, literatură străină | Tagged: Dante Alighieri | Lasă un comentariu »
lecteur francais
english reader
 | Axl.Pol. on Cărţi pe care trebe’ să … |
 | iubirea nu moare nic… on Cărţi pe care trebe’ să … |
 | Synthia Jacob on James Joyce – Oameni din… |
 | matei on Thomas Hardy – Idila din… |
 | justanangel on Cărţi pe care trebe’ să … |
 | daniel on Alan Gibbons – Războinicii… |
 | Bobys on CUM SĂ FACI UN REFERAT DE NOTA… |
 | catrinel on Lucian Boia – Istorie şi mit î… |
 | blay on J.R.R.Tolkien – Stăpânul inele… |
| blay on J.R.R.Tolkien – Stăpânul inele… |
| blay on J.R.R.Tolkien – Stăpânul inele… |
 | Iain Apreotesei on Eminescu – avatarii faraonului… |
 | Mai-sus-semnatul on Eminescu – avatarii faraonului… |
 | Ela Bela on Balzac – Iluzii pierdute |
 | xbestx on C.S.Lewis – Cronicile di… |
