Dai Sijie – Balzac şi Micuţa croitoreasă chineză

În romanul lui Dai Sijie, “Balzac şi Micuţa croitoreasă chineză”, politicul se înfiripă cu iubirea, (un fel de “1984″ mai puţin terifiant): lupta cu teroarea, cu pericolul îndobitocirii maselor, căreia micuţa croitoreasă nu numai că-i rezistă cu ajutorul lui Lao, dar capătă splendidul dar al emancipării intelectuale. (Oricum, primul pasaj al romanului, lipsit de extravaganţele istorice, subiectiv în prisma inocenţei, e de o verosimilitate evidentă. Mozartul “ce cântă” pentru Mao Zedung e un termen de o ironie macabră, grotescă şi totuşi reală). Probabil pasajul acesta, lăsat posterităţii, ar influenţa artistic cititorul mai mult decât fragmentul descriptiv istoric al arestării lui Soljeniţîn din “Arhipelagul Gulag”. Dar nu trebuie niciodată ignorat faptul că în primul caz e vorba de o poveste, iar în a doua de un fapt real. În esenţă însă, tragicul lui Dai Sijie nu e cu nimic mai diferit de al lui Soljenitîn: “Era greu de înţeles, dar, “intelectualii burghezi”, cărora comuniştii le făcuseră zile amare, erau, sub aspectul moraltăţii, tot atât de neînduplecaţi ca şi prigonitorii lor.”