Emil Cioran – Pe culmile disperării

„Ce blestem o fi pe capul unora de a nu se simţi bine nicăieri? Nici cu soare, nici fără soare, nici cu oameni, nici fără oameni?” (68) Îmi place Cioran, pentru că în avântul lui de a-l critica pe Dumnezeu, mie unul îmi întăreşte credinţa: “Cine ar putea preciza ca vecinul meu suferă mai mult [...]

Il diario di Dracula – Marin Mincu

Este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai bune cărţi cu Dracula. În principiu are tot ce-i trebuie: documentare istorică, laitmotive şi arhetipuri orgiastice, demonice, şi aşa mai departe. Porneşte de la un fapt real: între 2 februarie 1463 şi 28 august 1464 Vlad Ţepeş a fost ţinut prizonier de Matei Corvin, într-o [...]

Florica T.Câmpan – Povestea numărului π

Deci.. pe vremea când în România nu se putea vorbi despre Dumnezeu, dar cine vroia să fie un pupincurist mai cu ştaif vorbea despre ştiinţă, a scris Florica T. Câmpan cartea „Povestea numărului π”. Dar, dacă ignori formulele de adresare prolecultistă, didascaliile mediocre, şi tonul instructiv-educativ de clasă primară ( penibil în raport cu matematicile [...]

George Banu – Shakespeare, lumea-i un teatru

Zilnic mă lovesc de prohabul zădărniciei. Când o să citiţi “Sexus”-ul lui Miller o să înţelegeţi despre ce vorbesc. Ideea e cam aşa: eu am vreo zece ani de pregătire umanistă, dintre care vreo patru în domeniul teatrului, şi ce să vezi? Lucrez în IT. Aşa că blogul ăsta a rămas singura mea legătură cu [...]

Despre literatura science fiction – primul contact cu SF-ul românesc

Nu ştiu de ce, noi, românii, nu avem apetenţă pentru SF-uri, în special pentru alea scurte. E drept că SF-ul e un gen care nu poate fi scurt: asta e relativ logic, pentru că încearcă săî întruchipeze un univers întreg şi cît se poate de complex, cu principii de funcţionare proprii, lucru imposibil de realizat [...]

Vasile Voiculescu – Zahei, orbul

Avem de-a face cu un excelent roman parabolic. Nu… sincer… chiar este foarte bine scris, și chiar găsești un simbol sau o parabola la fiecare paragraf. Din păcate, românii nu știu să-l vândă pe Voiculescu, acest autor care folosea realismul magic în opere sale cu mult înainte ca Marquez sau Rushdie să fie în stadiu [...]

Panait Istrati – Neranţula

Cred că orice critic lierar (în special cel român) are un moment de constipaţie. Şi George Călinescu a fost constipat atunci când l-a ratat pe Panait Istrati din „Istoria literaturii române” sub pretexul că acestuia, nescriind poezii în limba română, ci în franceză, nu i se poate stabili stilul românesc al scriiturii. Bine, acuma dacă [...]

Ioan Slavici – Mara

Din ciclul „idei de referat care-ţi pot enerva profesorii de română” m-am gândit să scriu astăzi despre „Mara”, acest supraapreciat roman al lui Ioan Slavici. Deci… vi se va cere la şcoală să prezentaţi complexitatea romanului „Mara”. Să fim serioşi: e o telenovelă ţărănească de primă clasă. Mara e o ţărancă împovărată de prejudecăţi „mioritice” [...]

Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni

Nicolae Steindhardt credea că romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” nu este un roman definitivat. Şi cum nici „Delirul” nu este definitivat, putem conclude că Marin Preda nu este un autor complet. „Cum?, or să sară acuma ţaţele de la bookblog, marele nostru Marin Preda nu este un autor complet?” – Nu! Nu este! E [...]

Marin Preda – Delirul

„Delirul” putea fi cel mai bun roman al lui Marin Preda dacă era terminat. Adică nu e nici foarte politizat, ca finalul „Moromeţilor”, nici nu trage spuza pe viaţa grea a teleormănenilor care o freacă la fierăria lu’ Iocan. În plus, e scris cu ceva mai mult subtext decât „Cel mai iubit dintre pământeni”. Dacă [...]