E drept că noaptea Walpurgiei, chiar dacă în nemţeşte se numeşte Walpurgis Nacht, nu are nici o legătură cu Transilvania, iar Sfântul Gheorghe nu e pe 5 mai, ci pe 22 aprilie, şi în ajunul acestei zile eu nu ştiu să zică nici o tradiţie că umblă duhurile rele, secuii nu vin din Islanda, şi mă rog… multe alte asemenea prostii.
„Dar…” – există acest mare „dar” care salvează romanul „Dracula” al lui Bram Stocker de la a fi un fiasco total: scriitura limpede, naraţiunea plăcută, desfăşurarea de fapte antrenantă şi metaforică deopotrivă – iată din ce cauză cerd eu că această carte intră în şirul de obblio-uri literare. Aviz amatorilor: nu e cu maţe, nu e horror, nu e mediocră! Indiferente ce cred unii sau alţii, rămâne o capodoperă a literaturii universale, căreia i se pot impuna un pomelnic de neconcordanţe istorice şi geografice.
Filed under: efectul "vampir", literatură străină Tagged: | Bram Stocker
